Latest Entries »

Te caut in zare dar te simt aproape, mirosul de tutun ars de pe buzele tale imi intriga plamanii sa inspire mai mult. Nu stinge tigarea…nu imi ucide urma de speranta! Pastreaz-o aprinsa si nemuritoare.

Reclame

Iubirea, încerc şi eu să îi dau o definiţie. Observ că îmi este greu, am crezut că doar verbal este greu să exprimi acest sentiment dar nici în faţa monitorului nu este asa de uşor…pentru că este un sentiment foarte delicat, fragil, ti-e frica sa nu il strici, ca un castel din carti de joc. Dacă am putea să conservam acest sentiment de iubire, oricat am încerca nu am reuşi (renunt la diacritice ca nu pot sa fac focus pe doua chestii deodata), este prea puternic, acest sentiment voinic nu poti sa il limitezi, desi noi o facem, o facem in fiecare zi, nu poti sa iti exprimi toata iubirea in acelasi timp, nu ca s-ar termina, ci pentru ca inca nu putem da iubirii o definite pura care sa simplifice lucrurile. Daca am reusi acest lucru, s-ar duce totul de rapa, totul ar fi prea banal, ar fi un simplu „Te iubesc!”. „Te iubesc”…mi se pare o exprimare extrem de simpla si anemica pentru un sentiment atat de puternic. Fiecare din noi incearca la un moment dat sau continuu sa isi exprime iubirea pentru o persoana dar filtrul asta murdar care ne tot blocheaza fiecare incercare de a scoate „fulgere de iubire” pe gura atunci cand ne vedem persoana iubita ne cenzureaza fara mila, ne taie tot avantul, tot potentialul nostru care se multiplica ca o „bacterie” in noi, si creste fara oprire, ajunge sa iasa ca un simplu „te iubesc”…….. ne limitam singuri doar la atat? Pai de ce ma gandesc atat de mult la tine si tot ce pot zic e „te iubesc”? Ar trebui sa zicem atunci „te iubesc foarte mult/tare/strasnic :)”, dar si asa ii impunem o limita prin simpla „definitie”, nu facem decat sa incadram sentimentul asta intr-un anumit interval desi se poate mai mult si noi stim ca iubirea asta se dezvolta incontrolabil in noi si in interiorul tau nu poti sa ii pui piedica, dar cand iese afara imediat este blocata de un alt sentiment…frica.

Nu trebuie desi o facem, ne exprimam atat de simplu, si nici sa inventam alti termeni nu putem. Deci „cu vorba buna” nu se poate sa faci o persoana sa inteleaga tot ce arde inauntrul tau. Ramane exprimarea fizica, care, slava Big Bangului, ne ajuta sa „vorbim” atunci cand *le iubire ne face muti.

ImageFiecare vibratie din noi elimina cate un norisor colorat in jurul nostru, invizibil ochiului dezinteresat de acest lucru sau care pur si simplu ignora aceea „unda” care ne uneste pe fiecare. Uneori aceea vibratie se si vede, tremuri, o simti, fiecare celula sudoripara lucreaza cu emotie, sa nu greseasca, lucreaza mai mult ca „e seful in inspectie”. Tot incerci sa iti stapanesti sentimentele incotrolabile dar mai tare te impotmolesti, ca intr-un nisip miscator, limba incepe sa vorbeasca fara tine, mainile parca iti sunt manipulate de un papusar amator, picioarele vor sa fuga, plamanii parca nu mai au volum, auzi viori, miroase a flori, etc., adaugati voi daca va „dezlantuiti” in alt fel. Nici nu trebuie sa ne chinuim atat de mult sa ne stapanim, cand acea persoana, pe care o iubesti atat de….pe care o iubesti, poate foarte usor sa te „relaxeze” cu o simpla imbratisare, un zambet, un simplu „te iubesc” daca este cazul, o palma si cateva cuvinte de genul „stai linistit, stiu ca ai face orice pentru mine”, si preferata mea (sa bata tobeleeeeee) …. aceea persoana sa se agite mai tare ca tine.

Pana la urma nu este atat de greu, dar stii ca odata ce ai urcat pe acea treapta nu trebuie sa ramai acolo, ci sa continui sa urci desi iti va fi la fel de dificil, nu ai sa stii cum sa incepi, dar macar stii cum se termina. 🙂 Frumos al dracu’ sentimentul asta.

free counters

Avantgarde


Bucegi, mandria romanilor.

Nu stiu daca ati observat cat de multifunctional este simplul nostru bidon de Bucegi. As putea spune ca este o inventie involuntara a unor savanti nebuni, a unor genii sclipitoare si a unor bautori de bere carora le plac lucrurile bune in cantitati mari. Le multumesc tuturor celor care au contribuit la acest magnific produs pentru ca datorita lor am reusit:
– sa privesc eclipsa de astazi, cu 2 perechi de ochelari de soare si un bidon de Bucegi gasit intr-o cautare nebuna de materiale „fumurii”. S-a vazut mai bine dupa ce am baut juma’ de bidon.
– sa am parte de un pahar strasnic la o petrecere cu prea putine pahare. (Dintr-un bidon se fac 2 pahare cu capacitatea a 2-3 pahare mai mici)
– sa ma salvez de la inec. Am taiat bidonul pe diagonala astfel incat sa scot apa din barca. Spolic, ca si cum. 😛
– sa imi fac un costum de petrecere la minut, coiful fiind piesa de rezistenta.
– sa tin niste flori in apa ca sa nu se ofileasca pe ruta Constanta-Iasi. Si au rezistat. I-au placut.
– sa imi fac un scaun confortabil in lungile discutii la un bidon de Bucegi nevinovat in mijlocul holului in camin.
– sa duc o mostra de apa de mare pentru masurarea duritatii apei in cadrul unui laborator la facultate.
– sa sting cu apa focul ramas dupa gratar care altfel ar fi putut distruge un intreg camin, si camera noastra care ar fi putut exploda din cauza concentratiei mari de vapori de alcool (din motive igienice – tine gandacii la distanta).
– sa fiu scutit de multe cursuri de care nu aveam pofta. Si m-a scutit de unele dureri de cap.
– mi-a fost mereu aproape si m-a ajutat, nu numai pe mine dar si pe prietenii mei atunci cand am fost insetati si fara vlaga, cu o sete pe care numai bidonul de Bucegi o putea potoli.
– mi-a aratat calea cea buna, nu cea a drogurilor si a moravurilor ieftine.
– mi-a potolit foamea in multe zile in care caminul imi…facea pofta de mancare si painea era prea scumpa (vezi seceta care a scumpit fainoasele).
– mi-a primit capul in bratele sale mari atunci cand nu am avut o perna decenta in Vama, pe hol, in bucatarie, pe plaja, pe dig, in parc, in gara, in padure, in barca, pe nava si unora poate si la servici.
– mi-a dezvoltat considerabil muschii bratelor.
– mi-a oferit sansa de a castiga multe premii, biciclete, lazi de bere si excursii la munte. 😀
– unde nu aveam, mi-a dat…cum ar fi, cateva kilograme, si alte cateva bonus.
– mi-a scos ochii in evidenta in diminetile in care aveam nevoie urgenta de un machiaj, cearcanele fiind ca un cadou mereu primit cu ochii deschisi.
– am reusit sa adorm datorita lui ca un prunc in bratele calduroase si leganate ale unei mame in lumina focului din semineu.
– ne-a salvat jocul de fotbal oferindu-se voluntar, el si cu un amic de-al lui pentru a fi barele portii.
– un bun animal de companie atunci cand te simti singur. L-am luat de la Pet Shop.
Si multe alte ispravi pe care mi le amintesc cu bucurie. 🙂
Astept sa imi scrieti si voi aventurile voastre cu prietenul de nadejde, bidonul de Bucegi.

Nu intrati in panica!

Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii, tutunul poate sa ucida, evitati consumul excesiv de sare zahar si grasimi….Poftim, Craciun fericit acum!

Sarbatori fericite!

Va doresc si in acest an ca si in precedentii sa ajunga Mosu’ la voi
fara intarziere
si sa va aduca daca ati fost cuminti
cadouri cat mai selecte.
Daca nu ati fost chiar cele mai bune persoane in acest an sa va aduca noroc in noul an
si sa va indeplineasca toate dorintele
indiferent de marime.
Ho! Ho! Ho!

L’hiver sur la ulitza

„A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

(Autor necunoscut)